Bunicul meu, odihneasca-se in pace, ne intreba mereu: "Care este cel mai periculos animal?". Noi ii dadeam tot felul de nume de animale, dar el zambind ne spunea: "Omul". Si atunci ne intreba din nou: "Si stiti de ce?" El ne raspundea calm, ca omul este singurul animal de pe planeta asta care ucide, de placere, pentru ca are ratiune, poate deosebi binele de rau in timp ce restul animalelor ucid doar pentru a se hrani, cat au nevoie odata. Pe langa acest fapt, omul e singurul "animal" care isi distruge mediul in care traieste. In plus oamenii au luat prea in serios cuvintele din Biblie: "Cresteti, va inmultiti si stapaniti Pamantul!". Acest citat se refera o stapanire pasnica, o comuniune in buna intelegere intre oameni, pentru prosperitatea omenirii.
Exista de multa vreme in Orientul Mijlociu o stare conflictuala. Iranul, dupa Irak, da semne de dorinta de a detine arme nucleare, dar mereu au fost constestari impotriva acestui program. Cei care s-au opus vehement au fost Statele Unite ale Americii, UE, in frunte cu Marea Britanie, care este marea aliata in proiectele conflictuale ale SUA si mai nou Israelul, e cea care vocifereaza si ameninta, cu atacuri impotriva Iranului, daca nu inceteaza sa creeze arme nucleare. SUA si Marea Britanie se afla deja in vecinatatea Iranului, cu portavioane, impunand o blocada comerciala acestui stat. Iranul, la randul lui ameninta cu scufundarea unui vas petrolier, lasandu-i pe aliati sa gestioneze curatirea zonei de pata de petrol. In aceste conditii, in cazul unui razboi in Iran, pretul petrolului ar exploda, la fel si cel produselor rezultate din el: benzina, motorina, si de aici ar incepe si explozia prturilor la toate produsele si serviciile existente, de la mancare, la transport si o afundare mai adanca intr-o criza de proportii.
Americanii inca nu si-au invatat lectia ca nu e bine sa lupti pe mult de 1 front. Ei vor sa fie jandarmul lumii, in numele "democratiei" universale, dar uita pretul acesteia. Dupa parerea mea ei sunt initiatorii acestei crize economice, in momentul infuziei de 700 de miliarde de dolari in programul de Aparare, in razboiul impotriva terorismului. Americanii nu pot pricepe un lucru, ca nu peste tot, democratia pe care o promoveaza ei, pare a fi regimul politic optim. Unele state au o traditie in regimuri politice mai inchise, ce tind spre totalitarism, iar ei se simt foarte bine asa. In plus exista o diferenta culturala si religioasa ca de la cer la pamant intre crestinism si islamism, ce nu poate fi impusa cu arma in mana. In astfel de cazuri, mai mult se incita la violenta, decat sa se rezolve pe cale pasnica un conflict. Inainte a fost Irak si Afganistan, acum pare sa fie Iran si Orientul Indepartat, unde americanii isi baga coada in conflictul chino-japonez. Daca in cazul Iranului, miza e petrolul, si tinerea in frau a pretului acestuia, in cazul conflictului chino-japonez, e suprematia in lumea economica, China amenintand deja pozitia americanilor in mai multe domenii.
Buba e alta, si aici, chestiunile de strategie se ramifica pe mai multe paliere. Nu mai departe de saptamana trecuta, Beijing-ul a anuntat redeschiderea programului nuclear. Asta ar trebui de dat de gandit serios SUA, avand in vedere ca in zona aceea, atat China cat si Coreea de Nord, creeaza arme nucleare. In zona asiatica, exista mai multe state care conduc teste cu arme nucleare: India, Pakistan, Coreea de Nord, China.
In conditiile declansarii unui al treilea razboi mondial, bazat pe bomba atomica s-ar creea urmatoarele aliante: Aliatele SUA: SUA - Marea Britanie - India - Israel - Africa de Sud - Franta si eventual Rusia. De partea cealalta, avem: Iran - Coreea de Nord - China - Pakistan - Irak si eventual Rusia. Am trecut Rusia la ambele tabere, pentru ca este stiut faptul ca rusii au dinte cu americanii si ar fi in stare sa se alieze cu dusmanii asa-zisei democratii, doar sa termine SUA, si ei pot contrabalansa victoria. Dar sa nu uitam, ca un razboi nuclear, e putin probabil sa se intample, pentru ca si tarile care apasa butonul ar deveni afectat de radiatiile acestora.
Sa vedem ce ne rezerva viitorul apropiat, in privinta acestor conflicte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu